Pe la noi prin țară, majoritatea structurilor și clădirilor din mediul rural, nu au o fundație. Această situație apare și în mediul urban, doar că ponderea este ceva mai mică, mai ales la clădirile construite în sistem colectiv, de regimul comunist. Când o clădire nu are fundație, sau o fundație incorectă, apare fenomenul de tasare, care produce efecte. Vreau să explic aceste efecte pentru a le recunoaște și pentru a vedea dacă putem trăi cu ele sau nu. Motivul pentru care scriu acest articol are legătură cu faptul că mulți beneficiari refuză efectiv să construiască o fundație corectă.
[adinserter block=”3″]
Refuzul vine deseori din cauza costurilor cu săpătura și pregătirea terenului, materialele de construcții și manopera, hidroizolația, drenajul, etc. Fundațiile sunt elemente scumpe, dar absolut necesare, iar spre deosebire de alte elemente structurale, ele pot fi îmbunătățite ulterior doar cu niște costuri destul de crescute. De aceea este bine să definim destul de bine așteptările și să dimensionăm fundația corect pentru încărcările așteptate. Când nu facem asta, ne vom confrunta cu tasări, iar eu am să explic acum la ce să ne așteptăm.
Cum arată și cum se construiește o clădire fără fundație?
Pentru a vă ajuta să vizualizați ideea de fundație lipsă, am luat un element mult mai simplu. Stâlpul de gard este un exemplu de stâlp structural, chiar dacă încărcările asupra lui sunt de mii de ori mai mici, comparativ cu un stâlp de rezistență de la o structură. Puteți observa că un element constructiv din lemn, este susținut de o bucată de beton. Partea subterană a structuri este făcută din beton, care este mai greu, mai gros și mai rezistent la acțiunea solului, decât este stâlpul de lemn. Evident, putem sări peste turnarea betonului și să îngropăm lemnul direct în sol.
[adinserter block=”3″]
Diferența de stabilitate structurală între lemnul îngropat și lemnul cu beton îngropat este semnificativă. Gardul fără fundație se va strâmba puțin în fiecare direcție, pentru că solul, apa, înghețul va acționa asupra lui. Fără o greutate suficientă și o arie de contact suficient de mare între solul de fundare și stâlpul de lemn, fiecare stâlp al gardului se va tasa inegal în direcții independente. Cam așa se întâmplă și la o clădire, doar că elementele structurale sunt conectate între ele, iar efectele tasării sunt rezultatul întregului ansamblu structural.
Fundația este un element foarte rigid, care se opune încărcărilor nedistribuite din clădire și le transmite în sol, pe o arie cât amprenta fundației. Când construim fundații superficiale, cu elemente subdimensionate sau prost executate, fundația nu este suficient de rigidă. Uneori, pe unele soluri foarte tari și stabile, fundația are dimensiuni mai mici, iar pe solurile moi sau expansive, fundațiile sunt mari și adânci. O fundație construită pentru o clădire, nu poate fi copiată la o altă clădire, chiar dacă sunt clădiri similare, amplasate una lângă alta.
De ce se tasează o clădire?
Tasările sunt scufundări și ridicări ale clădirii. În timp ce o parte din clădire se scufundă, solul se deformează, iar o altă parte a clădirii se ridică în sus sau se mișcă ca urmare a mișcării solului de sub structură, cu cât planul este mai documentat, iar solul mai stabil, cu atât fundația este mai ieftină și mai trainică. Sunt unele cazuri în care structurile noi sunt construite pe fundația clădirilor vechi, tocmai pentru a evita costul de construcție și lucrările de sol. Eu însă, nu vă recomand așa ceva, ba din contră, vă sfătuiesc să fiți foarte curioși în privința solului de sub fundație.
[adinserter block=”3″]
Pe noi nu ne afectează efectiv tasarea, ci tasarea inegală. Dacă nu luăm în considerare o alunecare de teren, la tasare, clădirea nu merge efectiv nicăieri. Singurul lucru pe care îl simțim este degradarea clădirii și mici scufundări în sol ale întregii structuri. Aceste mici scufundări sunt întâlnite și la exploatările normale, unde clădirea se scufundă câțiva milimetri în fiecare deceniu, datorită vibrațiilor, încărcărilor, variațiilor de temperatură, etc. Însă, spre deosebire de tasările inegale, tasarea egală nu produce efecte distructive.
În imaginea de mai sus avem un rezervor vechi de apă din oțel nituit, amplasat lângă niște sere de legume. Rezervorul este susținut de trei picioare lungi construite din cărămidă, iar cel din stânga nu mai face contact cu rezervorul. Practic, piciorul din stânga s-a scufundat un pic în sol și nu mai susține încărcarea. Cam așa se întâmplă și la o clădire. Dacă avem o fundație rigidă și corect executată, chiar daca solul se mișcă și o porțiune din talpa fundației devine nesusținută, clădirea nu va suferi transformări observabile. Aici nu a existat o fundație corectă.
Care sunt efectele tasării clădirilor?
Efectele sunt proporționale cu adâncimea tasării. La tasări inegale de câțiva milimetri apar probleme la închiderea ușilor și ferestrelor, mici fisuri superficiale și posibile desprinderi ale plăcilor ceramice de pe pereți și pardoseli. Dacă tasarea ajunge la câțiva centimetri, așa cum vedem la clădirile fără fundație, apar efecte care crapă sticla geamurilor, blochează uși sau ele nu mai pot fi închise, apar fisuri ușor de sesizat, tensionează conductorii electrici din tuburi și țevile de apă. Tot la tasări de 3-8 centimetri vom observa și zgomote în structură.
[adinserter block=”3″]
De la tasări peste 10 centimetri, putem observa valuri sau inconsistențe în acoperiș. Acest lucru este destul de vizibil la acoperișurile cu țiglă ceramică. Tot la tasări așa de mari vom avea probleme cu țevile, cu canalizarea, cu fisuri ce deschid încăperea către mediul exterior. Fără reparații imediate, este posibil ca unele camere ale structurii să devină nelocuibile. De regulă, aceste tasări au loc în timp, iar reparațiile se fac treptat, neajungându-se la o sincronizare a efectelor. Ele apar treptat și uneori din motive greu de punctat.
În imaginea de mai sus avem o construcție cu un singur etaj, iar tasările sunt de 10 cm față de reper, sau mai mari. În partea stângă, clădirea a rămas sus, în timp ce mijlocul a luat-o în dreapta-jos. În partea dreaptă, cel puțin un colț se desprinde de întreaga structură, formând fisuri suficient de mari cât să bagi palma prin ele. Astfel de structuri nu mai pot ține uși și ferestre, iar instalațiile sunt complet distruse, inclusiv părți funcționale precum acoperișul, canalizarea sau rețelele electrice. Așa ajung casele unde nu se mai fac reparații de umplere a fisurilor, sau la acoperiș.